Citisem un articol foarte interesant pe blogul Iuliei Arion ( pe care vi-l recomand cu incredere 
) despre o problematica foarte interesanta: daca intr-adevar notiunea de ciudat sau normal ar mai avea sens cand de fapt nu stim daca lumea este sau nu cu susul in jos. Am simtit insa nevoia sa completez putin articolul ei, dar cred eu, dintr-o alta perspectiva.
Daca esti ciudat, sau nu.Dar mai bine zis… Daca vrei sa fii ciudat sau nu. Pentru ca, vedeti voi, exista anumite specimene care vor cu tot dinadinsul sa ne arate ca noi suntem turma si ei sunt oile in dungi care alearga fericite pe taramurile unicitatii. Eh, da. E normal sa vrei sa fii diferit…cu totii ne dorim asta, nu? E pur si simplu, nevoia de autoafirmare ( care, pe scara necesitatilor are cea mai mare valoare). Cu siguranta vom dori intotdeauna sa fim altfel, unici, speciali in felul nostru. Mai cu coarne pe scurt. Dar de la asta si pana la a ajunge la cazul in care vrei cu tot dinadinsul sa pari diferit e cale lunga…
E o chestie de ipocrizie. Tu, vazand ca nu ai nimic fata de ceilalti muritori de rand vrei sa sochezi prin ceva. Si asa, devii tu “diferit”: incepi sa pori haine diferite, sa vorbesti diferit, sa faci chestii diferite, sa vorbesti diferit si in mare parte, sa faci tot ceea ce turma Nu face sau Nu Vrea sa faca.Incepi sa critici chestiile comune pe care le face turma, ca de pilda a intra pe Facebook ( just example). A, si tu intri? Doamne, nu stiu ce aveti voi cu Facebook`ul asta… Sau ceva de genul. Vei incepe sa fii paranoic si sa renegi toate lucrurile pe care le face turma. De ce? pentru ca ai impresia ca turma te priveste ca pe un specimen nou si inedit. Ei, afla acum de la mine ca ai cam 2 posibilitati:
a) Sa fii privit ca un emo ceea ce ti`ar aduce uneori blamarea=> marginalizare
b) Sa fii privit ca un ciudat/ nebun => marginalizare
Si nu vrei asta, nu?As vrea totusi sa precizez ca aici vorbim de niste demagogi. Ipocriti. Si nu de cei ce se diferentiaza in mod natural. Stii, turma are totusi simturi. Si cand turma vede ca tu impingi turma cu copitele in loc sa le folosesti sa iesi din ea, ei bine, va crede ca esti…naspa.
Concluzie: Fii ciudat, dar nu cauta cu tot dinadinsul asta.
Daca totusi faci asta, nu incerca din rasputeri sa arati ca esti ciudat.
Daca totusi faci asta, nu critica turma ( turma e mare, tu esti foarte mic)
Daca totusi faci asta, incearca sa termini ( turma se enerveaza repede)
Daca totusi nu faci asta, tipule, las`o balta! Turma e periculoasa
P.S: Turma ii felicita pe cei ce sunt diferiti prin felul lor de a fi si parasesc turma in cautarea unor idealuri marete care insa nu se interpun idealurilor turmei.
Mulțumesc pentru „reclamă”, Diana
! Ei bine, te susțin 
. Psihologia asta a turmelor e grozav de ciudată. La cea mai mică mișcare, riști să fii pierdut. Poți fi special și fără să acuzi turma și să te iei la trântă cu ea, pentru că, așa cum ai spus, eșecul este mai mult decât sigur. Zi ca ei și fă ca tine, în cel mai bun caz… Asta dacă vrei să nu te acuze și să nu te bârfească pe la toate colțurile. Poți să te alegi cu eventuale „blesteme” și urări de „căzut pe scări” care, mai devreme sau mai târziu, se vor face auzite. Și nu merită. Turma e indignată de ignoranță. Turma vrea să fie băgată în seamă, așa proastă cum e. Dacă te sustragi, ești „cu nasul pe sus”. Cred că e nevoie de puțină toleranță și de capacitatea de a te adapta oricărui mediu, dacă vrei să treci prin viață cu fruntea sus 
. Felicitări pentru articol, i-a plăcut! Și sper să ne mai auzim! :*
eh iulia
) pentru nimic… vedeam acolo la blogroll Puzzle si puzzle`ul nimic 
) ai dreptate… karma tot ajunge si la tine… intr`un fel sau altul 