Acum, stiu ca e un paradox total pentru mine, cel putin. Dar, adevarul e, trecand peste toate dilemele privin subiecul, adolescentul e acelasi peste tot. Si daca Eliade il copiaza pe Papini, atunci o sa-l copiez pe Eliade ca sa-mi gasesc niste epigoni.
Incipit vita nova. Ar trebui sa lamuresc totusi putin ce e cu viata mea ca sa pot sa ma analizez mai in profunzime. Am intrat la Liceul Militar cu cea mai mare medie. Am rostit un discurs in fata Secretarului de Stat, in timp ce imi tremura fusta in spate. Am fost primita cu bratele deschise. Am luat un 2 la sport pentru ca nu am fugit indeajuns. In rest, am facut mate si engleza si romana mea scumpa pe dupa colturi, am ras, am stat nopti intregi sa-mi invat la geografie si am facut planton 3 de la 2 la 4. Mi-a fost frica de fantoma liceului si am vazut prima zapada dintr-un coridor intunecat si rece. Am racit, mi-am facut prieteni. Am invatat sa iubesc. Si, intr-un final, mi-am inceput viata de liceu salutand cu mana la bereta. A fost cea mai uimitoare experienta din viata mea.
Apoi, am plecat. Da, am plecat din Lm. Ca sa raspund insistentelor publicului general, am avut probleme de sanatate. Si am plecat. Daca regret semestrul acela? Nici macar o secunda. A fost superb. Dar a trebui sa se termine. M-am reintors acasa, dupa ce am plans cu colegii, am fost aruncata in sus de 30 de ori ( pentrul numarul elevilor clasei 9A) si am fost aplaudata. A fost trist. Dar m-am reinotors acasa
Acum, filologie. Viata mea. Fac romana in fata tuturor si ma duc la nationala a cincea oara. Scriu cat se poate si incerc sa-l deslusesc pe Ortega y Gasset in Studii despre iubire. Dar, cui ii pasa? Am 15 ani si am dreptul sa-mi ascult inima. A fost o avalansa de emotii inceputul meu de an. Si din nou, nu regret nimic. Stiu ca vor trece 20 de ani si o sa rad cu lacrimi de tot ce fac. Pana atunci, ma reapuc de blog. Pentru mine, si pentru ceilalti.
P.S: Sunt din nou aici. Si nimic nu o sa-mi mai stea in cale. Am dreptul sa visez.
No….saptamana asta ma gandeam sa ies la o pizza ceva cu tn sa povestesc….amu ia-o pe Diana de unde nu-i
)…puteai sa zici totusi mai repede 
)
Oricum, bine ai revenit. Eram sigur de chestia asta
):P
Cred că totuși filologia ți se potrivește mai bine
. Oricum, tu ești o persoană extraordinară, care le poate face pe toate și pe care mă bucur enorm că am avut ocazia să o cunosc 
. Îmi lipsesc zilele petrecute la Arad… Am suferit că sunt „o eșeacă”, după olimpiadă… Dar… Așa a fost să fie și știu că mai am două șanse să te mai întâlnesc în același context și să ne continuăm poveștile începute anul trecut…
Știi ce am găsit? Un dosar pe care scria: „Ma little Iulia, chiar sunt în pană de idei că e, într-adevăr, 1 noaptea și sunt încă șocată după episodul „My modern fucking dancer father” =)). Dar vreau totuși să spun că sunt f.f.f.f. x 99999 fericită și onorată că te-am cunoscut… Ești o sooper persoană și chiar sunt norocoasă că am împărțit camera de ospiciu cu tine =)). Evident nu o să scapi niciodată de mine pt că ești în același liceu cu CDS (îți amintești tu ce ai vrut să zici prin asta
), iar unde se află el mă voi afla și eu =)). Fii sigură că vei fi invitată la nuntă și vei cânta HOKEY POKEY cu noi =)). Doamna Albă îți promite! Mi-ai zis că ți-am ridicat moralul și dacă am făcut asta sunt într-adevăr mândră de mine 
). Cred că am râs pt toată viața 
). Pe „Victor” evident că nu-l uit, dar nu pot să-l înlocuiesc pe V.! Ce să-ți spun, caută-ți un tip sexy cu chiloți tanga cam ca Președintele comisiei dă, ca să zic așa, bun venit! I’ll miss u too! :*:*:* Nu o să-ți dau un citat, ci o definiție: oaia este un animal domestic cu un păr cam la fel cu…..”
Mulțumesc pentru gândurile frumoase, îmi face bine să le citesc din când în când… Până una-alta, succes la olimpiadă, să te distrezi din nou și pentru mine 
! Te pup! :*
Ai grija little Iulia si … Mia vorbim >:D:D<