Noapte venetiana
Ma plimb pe marele canal Venetian
Sub cerul negru ca o gondola goala
Privind pendula ce se zbate stearpa in cadran
Nebuna, disperata ca totusi existam
Pe notele de smoala.
In urma am lasat vazduhul noptilor trecute
Si am pornit fara sa stiu ce sunt, ce esti, ce este
Spre mastile necunoscute
Si spre fantasmele tacute
Ce semanau cu o poveste.
Si daca nu-i uman, de nimfa fie !
Lunatic linistite mituri…
Ce canta-n aer poezie
De dulce, falsa, prozodie
Si zburda infinit spre infinituri.
hello again Phye. i think u remember me:) http://alienwithjesus.wordpress.com/ faina poezie…mersi ca am retrait momente din Venezia:)