Sunt din ce in ce mai convinsa ca m`am nascut sa vorbesc. Pot sa vorbesc oricum, tot timpul, cu oricine si despre orice subiect. Oricum o sa aduc discutia unde vreau eu… Fluxul meu verbal este continuu si nestavilit si lumea s`a obisnuit cu mine. Asa sunt eu. Poti sa traiesti din cuvinte si desi vorbele nu tin de foame, pot aduce bani ,care pot aduce mancare, care ma poate satura. Asa ca m`am hotarat sa traiesc din a vorbi. Cred ca cea mai mare pedeapsa ar fi sa fiu inchisa intr`o pestera singura. Poate m`as apuca sa vorbesc cu mine. Doamne, zici ca`s EBA. WTF! Ce fain e sa vorbesti… Frate, naspa`i sa nu poti vorbi… Cred ca as innebuni daca as fi surdo-muta. Poate as scrie, dar e mai rapid sa dai din buze… Eficient, nu?
Vorbitul te poate scoate din orice. Dar din orice, pe bune. Suntem oameni ,nu roboti, deci tot din acelasi aluat suntem facuti. Asa ca o sa fac ce stiu mai bine. Ma fac purtator de cuvant pentru orice. Ma port pe mine. Interesant e ca as putea vorbi si despre o caramida…am incercat. Si despre o sticla de apa minerala. O sa pot vorbi tot timpul si mi`am dat seama de asta la discursul de sfarsit de an. Mi`e usor, ma simt bine cand dau din gura. O sa vorbesc mult mult de tot, unde, cand, cum, cu cine pot. O sa vorbesc prin orice mijloc. Asta`mi place sa fac, asta sunt eu.
Traiesc dupa principiul: ” VORBESC, DECI EXIST”
